Să ne imaginăm viaţa unei femei obişnuite, care ajunge la un moment dat într-o situaţie complet absurdă: testul ADN arată că ea NU este mama propriilor săi copii, pe care ştie însă foarte bine că i-a conceput, născut şi crescut. O eroare de analiză? Nu, în cazul ei realitatea se va dovedi mult mai bizară: tânăra mămică este o himeră.
Astfel, oamenii-himeră au două structuri ADN, iar deseori pot avea două grupe de sânge şi chiar organe genitale atât masculine cât şi feminine, dacă geamănul asimilat era de sex opus.
Fenomenul de asimilare se produce după doar câteva zile de la fertilizarea unui ovul. Embrionul abia format, aflat în stadiul de zigot sau de blastocist (foto sus), întâlneşte un alt embrion. În mod normal sarcina ar trebui să se finalizeze cu naşterea a doi gemeni non-identici, dar uneori, în loc să se întâmple asta, unul dintre embrioni moare, iar celulele lui sunt asimilate de embrionul care supraviețuiește.
Iar acest lucru nu se întâmplă chiar așa de rar cum ne imaginăm. Dimpotrivă. Oamenii de știință spun că aproximativ una din opt sarcini începe inițial ca sarcină multiplă.
Cazuri medicale aparent inexplicabile
Lydia Fairchild, femeia care a trecut prin drama absurdă despre care vorbeam la inceput, este unul dintre cele mai cunoscute cazuri de oameni-himeră, pentru că povestea ei a fost foarte mediatizată. Totul a început în anul 2002, când mămica de 26 de ani, şomeră, recent divorţată, a cerut ajutor social şi a făcut un test ADN de rutină, pentru a dovedi că are în grijă propriii ei copii. Rezultatele au arătat însă că fostul ei soț este tatăl celor doi copii, dar că ea nu este mama lor, astfel că procurorul a acuzat-o de înşelăciune.
În timp ce Lydia era însarcinată cu al treilea copil, iar cei doi micuţi fuseseră luaţi în grija statului, judecătorrul care se ocupa de cazul ei a cerut ca o persoană să fie martoră la naşterea următorului copil. Astfel, martorul s-a asigurat că medicii au preluat corect probe de sânge de la mamă şi nou-născut, pentru ca testele ADN să fie clare.
După două săptămâni, rezultatele testului au indicat acelaşi lucru aparent imposibil, dar 100% corect: din punct de vedere genetic, Lydia nu era mama copilului pe care tocmai îl născuse. Din fericire, unul dintre avocaţii acuzării aflase de un caz similar, cel al lui Karen Keegan, o femeie din Scoţia, care era himeră. Astfel, Lydia a reuşit să demonstreze în instanţă că, deşi ADN-ul ei nu corespunde cu al copiilor săi, ea este mama lor.
Singura mostră de ţesut care avea un ADN înrudit direct cu al copiilor ei a fost cea prelevată din colul uterin al Lydiei, ţesut care aparţinea de fapt surorii sale, care fusese asimilată în stadiul intrauterin. Astfel, Lydia a fost înregistrată în documentele medicale dreptul unul dintre puţinele cazuri raportate de oameni-himeră.
Fenomenul a revenit recent în atenția cercetătorilor, după ce în Statele Unite s-a înregistrat primul test de paternitate pe baza căruia a fost descoperit un om-himeră: ADN-ul din saliva bărbatului nu corespundea cu ADN-ul din sperma lui. Astfel, din punct de vedere biologic, fratele său nenăscut era de fapt tatăl copilului. Povestea a fost relatată pe larg în publicația The Independent.
Cum pot fi diagnosticați oamenii-himeră
De cele mai multe ori nu există semne clare ale anomaliei, iar diagnosticul este pus pe baza unor teste ADN din mostre de țesut care trebuie prelevate din mai multe zone ale corpului (diferite organe interne, păr, dinţi).
Deşi cele mai multe cazuri de oameni-himeră sunt foarte greu de observat, există uneori și semne care indică anomalia. Un caz evident este cel al hermafrodiţilor, persoane care au organe genitale și masculine şi feminine. De asemenea, diagnosticul este la fel de evident în cazul prezenţei unor organe sau membre în plus, anomalie numită polimelie (foto).
Alte indicii posibile sunt ochii de culori diferite (poza cu pisica), o pilozitate diferită pe anumite zone ale corpului, pigmentarea diferită a pielii sau liniile Blaschko: mici linii care coboară de pe umeri pe spate şi care sunt invizibile cu ochiul liber, putând fi observate doar cu un aparat special.
De regulă însă, celulele geamănului sunt asimilate complet şi armonios în trupul unei himere, fără să lase urme vizibile ale straniului proces biologic. Singura metodă prin care pot fi diagnosticate aceste cazuri sunt testele detaliate: ADN-ul unui organ va diferi de ADN-ul altui organ, deşi toate vor funcţiona normal într-un singur trup.
Himerismul poate să apară şi în urma unui transplant de organe sau de măduvă. Astfel, cel care primeşte noul organ va primi automat şi genele donatorului, iar un transplant de măduvă poate schimba chiar grupa sanguină a celui care a beneficiat de intervenţie.
Surse info: Boing Boing, io9, Medterms, The Tech, Bright Hub, The Independent
Surse foto: Counsellingtutor.com, Daily Mail, Travelbadgers.com, IFLScience.com
Pastila de Minte 